Cartea jucată de Ciolacu în ziua în care Ciuca anunță divorțul în Coaliție: „În sfârșit, și eu aveam țară.”

Un copil, o dorință și o țară

Într-o zi, la finalul primului an de școală, un copil se întoarce acasă cu lacrimi în ochi. Toți colegii lui se pregăteau să plece în vacanța de vară la țară, dar el nu avea unde să meargă. Nu mai avea bunici, nu mai avea țară. Și-a împărtășit durerea cu mama lui, cu vocea tremurândă și cu inima frântă.

Un gest de bunătate care schimbă totul

În momentul acela, vecina de la ușa alăturată a auzit povestea lui și a decis să intervină. L-a luat pe copil și l-a dus la țară, la bunica fiului ei, Auras. În acel moment, bunica lui Auras a devenit și bunica lui, iar țara lui Auras a devenit și țara lui. A fost un moment de bucurie pură, un moment în care a simțit că și el aparține undeva, că și el are o țară.

Un moment de fericire neașteptată

Acesta a fost, după cum își amintește el, unul dintre cele mai fericite momente ale vieții lui. În sfârșit, și el avea o țară. În sfârșit, și el avea un loc unde să se întoarcă în vacanța de vară. În sfârșit, și el avea o bunica care să îl aștepte cu brațele deschise și cu o masă plină de bunătăți. În sfârșit, și el avea un loc unde să se simtă acasă.

Un mesaj de speranță și de încredere în viitor

Această poveste ne arată că, indiferent de circumstanțe, există întotdeauna o speranță, întotdeauna o șansă pentru fericire. Ne arată că bunătatea și compasiunea pot schimba vieți și pot aduce bucurie acolo unde exista doar tristețe. Ne arată că, indiferent de situație, fiecare dintre noi merită să aibă o țară, un loc unde să se simtă acasă.

Sursa: Realitatea.net

Home
Account
Cart
Search