Analizând profunzimile aspectelor legale implicate în declarațiile recente ale Ministrului Muncii, Simona Bucura Oprescu, nu putem să nu observăm ponderarea semnificativă a dreptului la muncă și la pensie, drepturi inalienabile ale individului într-o societate democratică și de drept. Această modificare legislativă, care permite persoanelor asigurate în sistemul public de pensii să opteze pentru continuarea activității până la vârsta de 70 de ani, cu acordul anual al angajatorului, reflectă nu doar o adaptare la realitățile socio-economice actuale, dar și recunoașterea autonomiei personale în gestionarea propriei cariere și a bunăstării post-activitate.
Prin majorarea limitei de vârstă de la 68 la 70 de ani pentru continuarea activității, statul român își exprimă clar angajamentul față de promovarea drepturilor lucrătorilor, în special în contextul negocierii PNRR-ului și al angajamentelor asumate care, după cum a punctat Ministrul Muncii, au prezentat dificultăți considerabile în concordanța cu condițiile reale ale pensionarilor din România. Recunoscând discrepanțele evidente între nivelul pensiilor din România și medie europeană, precum și impactul acestora asupra nivelului de trai al pensionarilor, este imperativ să ne îndreptăm atenția și resursele către ajustări legislative menite să corecteze aceste inegalități.
De asemenea, accentul pus pe beneficiile specifice acordate femeilor – recunoașterea perioadei de creștere a copilului ca perioadă contributivă și implementarea unor reduceri ale vârstei de pensionare pentru fiecare copil născut și crescut – evidențiază eforturile de a promova echitatea și justiția socială în cadrul sistemului de pensii. Aceste ajustări, deși aparent mici, au potențialul de a aduce schimbări semnificative în viețile multor cetățeni, subliniind nevoia de a privi dincolo de cifre pentru a evalua impactul uman real al politicii publice.
În acest context, este esențial să recunoaștem nevoia de a continua evaluarea și ajustarea politicilor legate de pensii și muncă, într-o manieră care să respecte drepturile fundamentale ale omului, să promoveze egalitatea și să asigure un nivel de trai demn pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă sau gen. În final, aceasta nu este doar o chestiune de ajustare economică sau demografică, ci una de principiu etic și juridic, în esența căreia se află demnitatea inerentă și inalienabilă a fiecărui individ.
Sursa: Realitatea.Net